Biografia

Sa incep cu sfarsitul: m-am facut si web designer si am incropit paginile de fata. Ca si alte activitati, mi-a mancat zilele si noptile.

Ca in orice biografie si in a mea se regasesc cateva clisee dar nu ma pot lauda cu un inceput precoce in aceasta arta sau meserie, nici cu aparate primite de la tatal meu ci doar preluate prin abuz. A existat un prim pas catre fotografie, cu greu spus, care a fost destul de brutal. Am descoperit aparatele de fotografiat din casa, trei la numar, din care am reusit sa scot din uz doua. Cu un oarcare succes am reusit sa il folosesc pe cel ramas intact cativa ani mai tarziu, succes in sensul ca pozele au iesit cel putin asa cum ma asteptam, alb-negru, si se puteau recunoaste persoanele fotografiate in ele - nimic mai mult. Peste cativa ani, cu un aparat imprumutat si cu foarte multa neincredere, am reusit sa fac fotografii de vacanta reusite. Nici in acest moment nu avea se declanseze vreo pasiune deosebita pentru fotografie. Adevaratul start l-am luat abia cand mi-am cumparat un aparat de fotografiat ceva mai serios (Canon EOS 300). Preludiul si postludiul acestei achizitii mi-au aprins calcaiele cum se cuvine.

Nu cu foarte mult timp in urma am facut un curs de fotografie la Universitatea Populara Ioan I. Dalles pe care il recomand incepatorilor si celor de nivel mediu. Insa domnul profesor Dumitru Mociornita are multi asi in maneca si pentru avansati sau profesionisti.

Nu am nici o expozitie personala, nu am castigat nici un premiu cu fotografiile mele, nu am castigat nici un ban, nu mi-am descoperit nici un stil. Am invatat sociologie si fac grafica 3D. Asa mi-am finantat pasiunea pentru fotografie de cand exista ea.

Sunt un fotograf de ocazie. Pentru inceput cred ca asta ma defineste. Nu am urmarit subiecte in mod deosebit. Tot ce am facut a fost sa indrept aparatul catre ceea ce mi-a placut sau m-a impresionat, catre subiecte inedite, situatii deosebite, cadre aparte, spre familie si prieteni. In consecinta am un amalgam de fotografii din toate experimentele facute. Imi ziceam ca sunt un fotograf urban pentru ca nu prea aveam afinitati pentru colindat decat aleile intortocheate dintre blocuri.

Am rasfoit fotografia alb-negru constient de tainele ce se ascund dar cu respect si consideratie inca privesc peste gard la acest gen. Am recurs la acest stil pentru sublinia sau simplifica o idee sau o atmosfera. Am facut doar cateva experimente. Din ratiuni economice, practice si calitative am devenit partenerul digitalului dupa aproximativ 70 de filme de 35mm facute. Imi pare rau ca nu am prelucrat niciodata un film de la un capat la celalalt (cel mai probabil s-ar fi intamplat cu un film alb-negru) dar timpul nu e inca pierdut cred. As continua cu foarte mare placere pe diapozitive de 35mm sau format mediu.

Da, imi prelucrez pozele, unele destul de mult dar nu exagerez si intotdeauna o fac cred pentru ceva mai bun. Nu fac colaje sau orice alte manipulari radicale. Nu inca. Daca se intampla sa lucrez prea mult la o fotografie pentru mine este un semnal de alarma ca a fost de la inceput o fotografie proasta si renunt. Timpul petrecut in "laborator" este oricum suficient de mare si prefer sa il dedic fotografiatului in sine.

Nu am obiective bune, nici macar bunicele, am un DSLR foarte popular. Imi doresc ceva mai bun dar sunt constient ca acum nu m-ar ajuta decat cu foarte putin. Sunt adeptul improvizatiilor si evit pe cat posibil capcanele marketingului de sute sau mii de dolari. Sigur, daca proiectul iti acopera cu varf si indesat investitia, nu iti mai pasa! Nu, nu visez cu ochii deschisi. Dar, sigur, sunt situatii care impun aceste achizitii si unde improvizatiile nu o sa fie suficiente niciodata.

Pana una alta fotografiez ce imi place si imi place. Caut in continuare sa invat si sa ma perfectionez. Acum ca am terminat cu www-ul din nou fotografia e cea care ma tine treaz.